durduitură

Romanian

Etymology

From durdui +‎ -tură.

Noun

durduitură f (plural durduituri)

1. thunder

Declension

Declension of durduitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) durduitură	durduitura	(niște) durduituri	durduiturile
genitive/dative	(unei) durduituri	durduiturii	(unor) durduituri	durduiturilor
vocative	durduitură, durduituro		durduiturilor

References

• durduitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN