duruitură

Romanian

Etymology

From durui +‎ -tură.

Noun

duruitură f (plural duruituri)

1. rumble

Declension

Declension of duruitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) duruitură	duruitura	(niște) duruituri	duruiturile
genitive/dative	(unei) duruituri	duruiturii	(unor) duruituri	duruiturilor
vocative	duruitură, duruituro		duruiturilor