enunța

Romanian

Etymology

Borrowed from French énoncer.

Verb

a enunța (third-person singular present enunță, past participle enunțat) 1st conj.

1. to enunciate

Conjugation

    conjugation of enunța (first conjugation, no infix)

infinitive			a enunța
gerund			enunțând
past participle			enunțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	enunț	enunți	enunță	enunțăm	enunțați	enunță
	imperfect	enunțam	enunțai	enunța	enunțam	enunțați	enunțau
	simple perfect	enunțai	enunțași	enunță	enunțarăm	enunțarăți	enunțară
	pluperfect	enunțasem	enunțaseși	enunțase	enunțaserăm	enunțaserăți	enunțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să enunț	să enunți	să enunțe	să enunțăm	să enunțați	să enunțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		enunță			enunțați
	negative		nu enunța			nu enunțați