escelință

Romanian

Noun

escelință f (plural escelințe)

1. Obsolete form of excelență.

Declension

Declension of escelință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) escelință	escelința	(niște) escelințe	escelințele
genitive/dative	(unei) escelințe	escelinței	(unor) escelințe	escelințelor
vocative	escelință, escelințo		escelințelor

References

• escelință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN