esență

See also: esenta

Romanian

Etymology

Borrowed from French essence, from Latin essentia.

Pronunciation

• IPA^(key): [eˈsentsə]

Noun

esență f (plural esențe)

1. essence

Declension

Declension of esență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) esență	esența	(niște) esențe	esențele
genitive/dative	(unei) esențe	esenței	(unor) esențe	esențelor
vocative	esență, esențo		esențelor

References

• esență in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)