eticheta
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French étiqueter.
Verb edit
a eticheta (third-person singular present etichetează, past participle etichetat) 1st conj.
- to label
Conjugation edit
conjugation of eticheta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a eticheta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | etichetând | ||||||
| past participle | etichetat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | etichetez | etichetezi | etichetează | etichetăm | etichetați | etichetează | |
| imperfect | etichetam | etichetai | eticheta | etichetam | etichetați | etichetau | |
| simple perfect | etichetai | etichetași | etichetă | etichetarăm | etichetarăți | etichetară | |
| pluperfect | etichetasem | etichetaseși | etichetase | etichetaserăm | etichetaserăți | etichetaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să etichetez | să etichetezi | să eticheteze | să etichetăm | să etichetați | să eticheteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | etichetează | etichetați | |||||
| negative | nu eticheta | nu etichetați | |||||