evidență

Romanian

Etymology

Borrowed from French évidence.

Noun

evidență f (plural evidențe)

1. evidence

Declension

Declension of evidență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) evidență	evidența	(niște) evidențe	evidențele
genitive/dative	(unei) evidențe	evidenței	(unor) evidențe	evidențelor
vocative	evidență, evidențo		evidențelor