exmatricula

Romanian

Etymology

Borrowed from German exmatrikulieren.

Verb

a exmatricula (third-person singular present exmatriculează, past participle exmatriculat) 1st conj.

1. to expel (from a school)

Conjugation

    conjugation of exmatricula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a exmatricula
gerund			exmatriculând
past participle			exmatriculat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	exmatriculez	exmatriculezi	exmatriculează	exmatriculăm	exmatriculați	exmatriculează
	imperfect	exmatriculam	exmatriculai	exmatricula	exmatriculam	exmatriculați	exmatriculau
	simple perfect	exmatriculai	exmatriculași	exmatriculă	exmatricularăm	exmatricularăți	exmatriculară
	pluperfect	exmatriculasem	exmatriculaseși	exmatriculase	exmatriculaserăm	exmatriculaserăți	exmatriculaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să exmatriculez	să exmatriculezi	să exmatriculeze	să exmatriculăm	să exmatriculați	să exmatriculeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		exmatriculează			exmatriculați
	negative		nu exmatricula			nu exmatriculați