expedui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French expédier.
Verb edit
a expedui (third-person singular present expeduiește, past participle expeduit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of expedui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a expedui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | expeduind | ||||||
| past participle | expeduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | expeduiesc | expeduiești | expeduiește | expeduim | expeduiți | expeduiesc | |
| imperfect | expeduiam | expeduiai | expeduia | expeduiam | expeduiați | expeduiau | |
| simple perfect | expeduii | expeduiși | expedui | expeduirăm | expeduirăți | expeduiră | |
| pluperfect | expeduisem | expeduiseși | expeduise | expeduiserăm | expeduiserăți | expeduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să expeduiesc | să expeduiești | să expeduiască | să expeduim | să expeduiți | să expeduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | expeduiește | expeduiți | |||||
| negative | nu expedui | nu expeduiți | |||||