făgăduință

Romanian

Etymology

From făgădui +‎ -ință.

Noun

făgăduință f (plural făgăduințe)

1. promise, vow, pledge

   Synonyms: făgăduială, promisiune

Declension

Declension of făgăduință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) făgăduință	făgăduința	(niște) făgăduințe	făgăduințele
genitive/dative	(unei) făgăduințe	făgăduinței	(unor) făgăduințe	făgăduințelor
vocative	făgăduință, făgăduințo		făgăduințelor