făgăduitură

Romanian

Etymology

From făgădui +‎ -ură.

Noun

făgăduitură f (plural făgăduituri)

1. promise

Declension

Declension of făgăduitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) făgăduitură	făgăduitura	(niște) făgăduituri	făgăduiturile
genitive/dative	(unei) făgăduituri	făgăduiturii	(unor) făgăduituri	făgăduiturilor
vocative	făgăduitură, făgăduituro		făgăduiturilor