fărâmătură

Romanian

Etymology

From fărâmă +‎ -tură.

Noun

fărâmătură f (plural fărâmături)

1. crumb

Declension

Declension of fărâmătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fărâmătură	fărâmătura	(niște) fărâmăture	fărâmăturele
genitive/dative	(unei) fărâmăture	fărâmăturei	(unor) fărâmăture	fărâmăturelor
vocative	fărâmătură, fărâmăturo		fărâmăturelor