fărâmăturică
Romanian edit
Etymology edit
From fărâmătură + -ică.
Noun edit
fărâmăturică f (plural fărâmăturele)
Declension edit
Declension of fărâmăturică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) fărâmăturică | fărâmăturica | (niște) fărâmăturele | fărâmăturelele |
genitive/dative | (unei) fărâmăturele | fărâmăturelei | (unor) fărâmăturele | fărâmăturelelor |
vocative | fărâmăturică, fărâmăturico | fărâmăturelelor |
References edit
- fărâmăturică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN