fărâmăturică

Romanian

Etymology

From fărâmătură +‎ -ică.

Noun

fărâmăturică f (plural fărâmăturele)

1. diminutive of fărâmătură

Declension

Declension of fărâmăturică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fărâmăturică	fărâmăturica	(niște) fărâmăturele	fărâmăturelele
genitive/dative	(unei) fărâmăturele	fărâmăturelei	(unor) fărâmăturele	fărâmăturelelor
vocative	fărâmăturică, fărâmăturico		fărâmăturelelor

References

• fărâmăturică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN