feliță

Romanian

Etymology

From fele +‎ -iță.

Noun

feliță f (plural felițe)

1. diminutive of fele

Declension

Declension of feliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) feliță	felița	(niște) felițe	felițele
genitive/dative	(unei) felițe	feliței	(unor) felițe	felițelor
vocative	feliță, felițo		felițelor

References

• feliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN