ferica

Romanian

Etymology

From ferice, or possibly through a Vulgar Latin root *fēlīcāre, from Latin fēlīx.

Verb

a ferica (third-person singular present ferică, past participle fericat) 1st conj.

1. (archaic) to make happy

   Synonym: ferici

Conjugation

    conjugation of ferica (first conjugation, no infix)

infinitive			a ferica
gerund			fericând
past participle			fericat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	feric	ferici	ferică	fericăm	fericați	ferică
	imperfect	fericam	fericai	ferica	fericam	fericați	fericau
	simple perfect	fericai	fericași	ferică	fericarăm	fericarăți	fericară
	pluperfect	fericasem	fericaseși	fericase	fericaserăm	fericaserăți	fericaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să feric	să ferici	să ferice	să fericăm	să fericați	să ferice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ferică			fericați
	negative		nu ferica			nu fericați

Related terms

• felicita, fericita