finiție

Romanian

Etymology

Borrowed from French finition. By surface analysis, fini +‎ -ție.

Noun

finiție f (plural finiții)

1. finishing (act of finishing)

Declension

Declension of finiție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) finiție	finiția	(niște) finiții	finițiile
genitive/dative	(unei) finiții	finiției	(unor) finiții	finițiilor
vocative	finiție, finițio		finițiilor

References

• finiție in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN