finuț

Romanian

Etymology

From fin +‎ -uț.

Noun

finuț m (plural finuți)

1. diminutive of fin

Declension

Declension of finuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) finuț	finuțul	(niște) finuți	finuții
genitive/dative	(unui) finuț	finuțului	(unor) finuți	finuților
vocative	finuțule		finuților

References

• finuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN