flanca

Romanian

Etymology

Borrowed from French flanquer.

Verb

a flanca (third-person singular present flanchează, past participle flancat) 1st conj.

1. to flank

Conjugation

    conjugation of flanca (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a flanca
gerund			flancând
past participle			flancat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	flanchez	flanchezi	flanchează	flancăm	flancați	flanchează
	imperfect	flancam	flancai	flanca	flancam	flancați	flancau
	simple perfect	flancai	flancași	flancă	flancarăm	flancarăți	flancară
	pluperfect	flancasem	flancaseși	flancase	flancaserăm	flancaserăți	flancaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să flanchez	să flanchezi	să flancheze	să flancăm	să flancați	să flancheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		flanchează			flancați
	negative		nu flanca			nu flancați