fofila

Romanian

Etymology

Borrowed from French faufiler.

Verb

a fofila (third-person singular present fofilează, past participle fofilat) 1st conj.

1. to sneak out

Conjugation

    conjugation of fofila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a fofila
gerund			fofilând
past participle			fofilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fofilez	fofilezi	fofilează	fofilăm	fofilați	fofilează
	imperfect	fofilam	fofilai	fofila	fofilam	fofilați	fofilau
	simple perfect	fofilai	fofilași	fofilă	fofilarăm	fofilarăți	fofilară
	pluperfect	fofilasem	fofilaseși	fofilase	fofilaserăm	fofilaserăți	fofilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fofilez	să fofilezi	să fofileze	să fofilăm	să fofilați	să fofileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fofilează			fofilați
	negative		nu fofila			nu fofilați