foileta

Romanian

Etymology

Borrowed from French feuilleter.

Verb

a foileta (third-person singular present foiletează, past participle foiletat) 1st conj.

1. to leaf through

Conjugation

    conjugation of foileta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a foileta
gerund			foiletând
past participle			foiletat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	foiletez	foiletezi	foiletează	foiletăm	foiletați	foiletează
	imperfect	foiletam	foiletai	foileta	foiletam	foiletați	foiletau
	simple perfect	foiletai	foiletași	foiletă	foiletarăm	foiletarăți	foiletară
	pluperfect	foiletasem	foiletaseși	foiletase	foiletaserăm	foiletaserăți	foiletaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să foiletez	să foiletezi	să foileteze	să foiletăm	să foiletați	să foileteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		foiletează			foiletați
	negative		nu foileta			nu foiletați