forța

See also: forta and forță

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian forzare, from Vulgar Latin *fortiāre.

Verb

a forța (third-person singular present forțează, past participle forțat) 1st conj.

1. to force
2. to oblige

Conjugation

    conjugation of forța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a forța
gerund			forțând
past participle			forțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	forțez	forțezi	forțează	forțăm	forțați	forțează
	imperfect	forțam	forțai	forța	forțam	forțați	forțau
	simple perfect	forțai	forțași	forță	forțarăm	forțarăți	forțară
	pluperfect	forțasem	forțaseși	forțase	forțaserăm	forțaserăți	forțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să forțez	să forțezi	să forțeze	să forțăm	să forțați	să forțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		forțează			forțați
	negative		nu forța			nu forțați

Related terms

• forțamente
• forțare
• forțat
• forță