frământătură

Romanian

Etymology

From frământa +‎ -ătură.

Noun

frământătură f (plural frământături)

1. kneading

Declension

Declension of frământătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) frământătură	frământătura	(niște) frământături	frământăturile
genitive/dative	(unei) frământături	frământăturii	(unor) frământături	frământăturilor
vocative	frământătură, frământăturo		frământăturilor

References

• frământătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN