francatură

Romanian

Etymology

From franca +‎ -tură.

Noun

francatură f (plural francaturi)

1. franking

Declension

Declension of francatură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) francatură	francatura	(niște) francature	francaturele
genitive/dative	(unei) francature	francaturei	(unor) francature	francaturelor
vocative	francatură, francaturo		francaturelor