frunzătură

Romanian

Etymology

From frunză +‎ -tură.

Noun

frunzătură f (plural frunzături)

1. (rare) foliage, leafage

   Synonym: frunziș

Declension

Declension of frunzătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) frunzătură	frunzătura	(niște) frunzături	frunzăturile
genitive/dative	(unei) frunzături	frunzăturii	(unor) frunzături	frunzăturilor
vocative	frunzătură, frunzăturo		frunzăturilor