frunzi

Romanian

Etymology

From frunză.

Verb

a frunzi (third-person singular present frunzește, past participle frunzit) 4th conj.

1. to leaf, produce leaves, cover with leaves or foliage

Conjugation

    conjugation of frunzi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a frunzi
gerund			frunzind
past participle			frunzit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	frunzesc	frunzești	frunzește	frunzim	frunziți	frunzesc
	imperfect	frunzeam	frunzeai	frunzea	frunzeam	frunzeați	frunzeau
	simple perfect	frunzii	frunziși	frunzi	frunzirăm	frunzirăți	frunziră
	pluperfect	frunzisem	frunziseși	frunzise	frunziserăm	frunziserăți	frunziseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să frunzesc	să frunzești	să frunzească	să frunzim	să frunziți	să frunzească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		frunzește			frunziți
	negative		nu frunzi			nu frunziți

References

• frunzi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN