fugire

Romanian

Etymology

From fugi +‎ -re.

Noun

fugire f (plural fugiri)

1. a run

Declension

Declension of fugire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fugire	fugirea	(niște) fugiri	fugirile
genitive/dative	(unei) fugiri	fugirii	(unor) fugiri	fugirilor
vocative	fugire, fugireo		fugirilor

References

• fugire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN