fulgerător

See also: fulgerator

Romanian

Etymology

From fulgera +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌful.d͡ʒe.rəˈtor/

Adjective

fulgerător m or n (feminine singular fulgerătoare, masculine plural fulgerători, feminine and neuter plural fulgerătoare)

1. instantaneous, with lightning speed

Declension

Declension of fulgerător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	fulgerător		fulgerătoare	fulgerători	fulgerătoare
	definite	fulgerătorul		fulgerătoarea	fulgerătorii	fulgerătoarele
genitive/ dative	indefinite	fulgerător		fulgerătoare	fulgerători	fulgerătoare
	definite	fulgerătorului		fulgerătoarei	fulgerătorilor	fulgerătoarelor

Further reading

• fulgerător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)