furătură

Romanian

Etymology

From fura +‎ -ătură.

Noun

furătură f (plural furături)

1. theft

Declension

Declension of furătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) furătură	furătura	(niște) furături	furăturile
genitive/dative	(unei) furături	furăturii	(unor) furături	furăturilor
vocative	furătură, furăturo		furăturilor