furișa
Romanian edit
Etymology edit
From furiș.
Verb edit
a furișa (third-person singular present furișează, past participle furișat) 1st conj.
- to sneak
Conjugation edit
conjugation of furișa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a furișa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | furișând | ||||||
| past participle | furișat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | furișez | furișezi | furișează | furișăm | furișați | furișează | |
| imperfect | furișam | furișai | furișa | furișam | furișați | furișau | |
| simple perfect | furișai | furișași | furișă | furișarăm | furișarăți | furișară | |
| pluperfect | furișasem | furișaseși | furișase | furișaserăm | furișaserăți | furișaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să furișez | să furișezi | să furișeze | să furișăm | să furișați | să furișeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | furișează | furișați | |||||
| negative | nu furișa | nu furișați | |||||