gâgâitură

Romanian

Etymology

From gâgâi +‎ -tură.

Noun

gâgâitură f (plural gâgâituri)

1. gurgling

Declension

Declension of gâgâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) gâgâitură	gâgâitura	(niște) gâgâiture	gâgâiturele
genitive/dative	(unei) gâgâiture	gâgâiturei	(unor) gâgâiture	gâgâiturelor
vocative	gâgâitură, gâgâituro		gâgâiturelor