găinăța

Romanian

Etymology

From găinaț.

Verb

a găinăța (third-person singular present găinăță, past participle găinățat) 1st conj.

1. to excrete (about a bird)

Conjugation

    conjugation of găinăța (first conjugation, no infix)

infinitive			a găinăța
gerund			găinățând
past participle			găinățat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	găinăț	găinăți	găinăță	găinățăm	găinățați	găinăță
	imperfect	găinățam	găinățai	găinăța	găinățam	găinățați	găinățau
	simple perfect	găinățai	găinățași	găinăță	găinățarăm	găinățarăți	găinățară
	pluperfect	găinățasem	găinățaseși	găinățase	găinățaserăm	găinățaserăți	găinățaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să găinăț	să găinăți	să găinățe	să găinățăm	să găinățați	să găinățe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		găinăță			găinățați
	negative		nu găinăța			nu găinățați