găina
Romanian edit
Etymology edit
Back-formation from găinaț.
Verb edit
a găina (third-person singular present găină, past participle găinat) 1st conj.
- to excrete (about a bird)
Conjugation edit
conjugation of găina (first conjugation, no infix)
| infinitive | a găina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | găinând | ||||||
| past participle | găinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | găin | găini | găină | găinăm | găinați | găină | |
| imperfect | găinam | găinai | găina | găinam | găinați | găinau | |
| simple perfect | găinai | găinași | găină | găinarăm | găinarăți | găinară | |
| pluperfect | găinasem | găinaseși | găinase | găinaserăm | găinaserăți | găinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să găin | să găini | să găine | să găinăm | să găinați | să găine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | găină | găinați | |||||
| negative | nu găina | nu găinați | |||||