gălăgi

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian галажитъ (galažit).

Verb

a gălăgi (third-person singular present gălăgește, past participle gălăgit) 4th conj.

1. to make noise

Conjugation

    conjugation of gălăgi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a gălăgi
gerund			gălăgind
past participle			gălăgit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	gălăgesc	gălăgești	gălăgește	gălăgim	gălăgiți	gălăgesc
	imperfect	gălăgeam	gălăgeai	gălăgea	gălăgeam	gălăgeați	gălăgeau
	simple perfect	gălăgii	gălăgiși	gălăgi	gălăgirăm	gălăgirăți	gălăgiră
	pluperfect	gălăgisem	gălăgiseși	gălăgise	gălăgiserăm	gălăgiserăți	gălăgiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să gălăgesc	să gălăgești	să gălăgească	să gălăgim	să gălăgiți	să gălăgească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		gălăgește			gălăgiți
	negative		nu gălăgi			nu gălăgiți

References

• gălăgi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN