găvănătură

Romanian

Etymology

From găvăna +‎ -ătură.

Noun

găvănătură f (plural găvănături)

1. cavity

Declension

Declension of găvănătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) găvănătură	găvănătura	(niște) găvănături	găvănăturile
genitive/dative	(unei) găvănături	găvănăturii	(unor) găvănături	găvănăturilor
vocative	găvănătură, găvănăturo		găvănăturilor

References

• găvănătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN