găvozdi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic гавоздити (gavozditi).

Verb

a găvozdi (third-person singular present găvozdește, past participle găvozdit) 4th conj.

1. to hide
2. to cram
3. (obsolete) to nail down

Conjugation

    conjugation of găvozdi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a găvozdi
gerund			găvozdind
past participle			găvozdit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	găvozdesc	găvozdești	găvozdește	găvozdim	găvozdiți	găvozdesc
	imperfect	găvozdeam	găvozdeai	găvozdea	găvozdeam	găvozdeați	găvozdeau
	simple perfect	găvozdii	găvozdiși	găvozdi	găvozdirăm	găvozdirăți	găvozdiră
	pluperfect	găvozdisem	găvozdiseși	găvozdise	găvozdiserăm	găvozdiserăți	găvozdiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să găvozdesc	să găvozdești	să găvozdească	să găvozdim	să găvozdiți	să găvozdească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		găvozdește			găvozdiți
	negative		nu găvozdi			nu găvozdiți

References

• găvozdi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN