glăsui

Romanian

Etymology

From glas +‎ -ui.

Verb

a glăsui (third-person singular present glăsuiește, past participle glăsuit) 4th conj.

1. to speak

Conjugation

    conjugation of glăsui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a glăsui
gerund			glăsuind
past participle			glăsuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	glăsuiesc	glăsuiești	glăsuiește	glăsuim	glăsuiți	glăsuiesc
	imperfect	glăsuiam	glăsuiai	glăsuia	glăsuiam	glăsuiați	glăsuiau
	simple perfect	glăsuii	glăsuiși	glăsui	glăsuirăm	glăsuirăți	glăsuiră
	pluperfect	glăsuisem	glăsuiseși	glăsuise	glăsuiserăm	glăsuiserăți	glăsuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să glăsuiesc	să glăsuiești	să glăsuiască	să glăsuim	să glăsuiți	să glăsuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		glăsuiește			glăsuiți
	negative		nu glăsui			nu glăsuiți