gonguri

Romanian

Verb

a gonguri (third-person singular present gongurește, past participle gongurit) 4th conj.

1. Obsolete form of gânguri.

Conjugation

    conjugation of gonguri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a gonguri
gerund			gongurind
past participle			gongurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	gonguresc	gongurești	gongurește	gongurim	gonguriți	gonguresc
	imperfect	gonguream	gongureai	gongurea	gonguream	gongureați	gongureau
	simple perfect	gongurii	gonguriși	gonguri	gongurirăm	gongurirăți	gonguriră
	pluperfect	gongurisem	gonguriseși	gongurise	gonguriserăm	gonguriserăți	gonguriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să gonguresc	să gongurești	să gongurească	să gongurim	să gonguriți	să gongurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		gongurește			gonguriți
	negative		nu gonguri			nu gonguriți

References

• gonguri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN