grăbi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic грабити (grabiti), from Proto-Slavic *grabiti. Compare Bulgarian грабя (grabja).

Pronunciation

• IPA^(key): /ɡrəˈbi/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -i
• Hyphenation: gră‧bi

Verb

a grăbi (third-person singular present grăbește, past participle grăbit) 4th conj.

1. (reflexive) to hurry, be in a rush, make haste
2. (transitive) to hasten, bring someone to a hurry

   a grăbi pasul

   to hasten one’s steps

Conjugation

    conjugation of grăbi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a grăbi
gerund			grăbind
past participle			grăbit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	grăbesc	grăbești	grăbește	grăbim	grăbiți	grăbesc
	imperfect	grăbeam	grăbeai	grăbea	grăbeam	grăbeați	grăbeau
	simple perfect	grăbii	grăbiși	grăbi	grăbirăm	grăbirăți	grăbiră
	pluperfect	grăbisem	grăbiseși	grăbise	grăbiserăm	grăbiserăți	grăbiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să grăbesc	să grăbești	să grăbească	să grăbim	să grăbiți	să grăbească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		grăbește			grăbiți
	negative		nu grăbi			nu grăbiți

Synonyms

• (both senses): (se) repezi, (se) zori

Derived terms

• grabă
• grabnic
• grăbit

References

• grăbi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)