grănițare

Romanian

Etymology

From grănița +‎ -re.

Noun

grănițare f (plural grănițări)

1. establishing a border

Declension

Declension of grănițare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) grănițare	grănițarea	(niște) grănițări	grănițările
genitive/dative	(unei) grănițări	grănițării	(unor) grănițări	grănițărilor
vocative	grănițare, grănițareo		grănițărilor

References

• grănițare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN