grohăi

Romanian

Etymology

From groh (“grunt”) +‎ -ăi, of onomatopoetic origin.

Verb

a grohăi (third-person singular present grohăie, past participle grohăit) 4th conj.

1. (of pigs) to grunt

Conjugation

    conjugation of grohăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a grohăi
gerund			grohăind
past participle			grohăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	grohăi	grohăi	grohăie	grohăim	grohăiți	grohăie
	imperfect	grohăiam	grohăiai	grohăia	grohăiam	grohăiați	grohăiau
	simple perfect	grohăii	grohăiși	grohăi	grohăirăm	grohăirăți	grohăiră
	pluperfect	grohăisem	grohăiseși	grohăise	grohăiserăm	grohăiserăți	grohăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să grohăi	să grohăi	să grohăie	să grohăim	să grohăiți	să grohăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		grohăie			grohăiți
	negative		nu grohăi			nu grohăiți