guițătură

Romanian

Etymology

From guița +‎ -ătură.

Noun

guițătură f (plural guițături)

1. pig squeaking

Declension

Declension of guițătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) guițătură	guițătura	(niște) guițături	guițăturile
genitive/dative	(unei) guițături	guițăturii	(unor) guițături	guițăturilor
vocative	guițătură, guițăturo		guițăturilor