guița

Romanian

Etymology

From guiț +‎ -a.

Verb

a guița (third-person singular present guiță, past participle guițat) 1st conj.

1. to squeal

Conjugation

    conjugation of guița (first conjugation, no infix)

infinitive			a guița
gerund			guițând
past participle			guițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	guiț	guiți	guiță	guițăm	guițați	guiță
	imperfect	guițam	guițai	guița	guițam	guițați	guițau
	simple perfect	guițai	guițași	guiță	guițarăm	guițarăți	guițară
	pluperfect	guițasem	guițaseși	guițase	guițaserăm	guițaserăți	guițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să guiț	să guiți	să guițe	să guițăm	să guițați	să guițe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		guiță			guițați
	negative		nu guița			nu guițați