hârâitură

Romanian

Etymology

From hârâi +‎ -tură.

Noun

hârâitură f (plural hârâituri)

1. a hoarse voice

Declension

Declension of hârâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) hârâitură	hârâitura	(niște) hârâituri	hârâiturile
genitive/dative	(unei) hârâituri	hârâiturii	(unor) hârâituri	hârâiturilor
vocative	hârâitură, hârâituro		hârâiturilor