hălăcăi

Romanian

Etymology

Unknown. Compare hălălăi.

Verb

a hălăcăi (third-person singular present hălăcăie, past participle hălăcăit) 4th conj.

1. (Bukovina) to make a lot of noise

Conjugation

    conjugation of hălăcăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a hălăcăi
gerund			hălăcăind
past participle			hălăcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hălăcăi	hălăcăi	hălăcăie	hălăcăim	hălăcăiți	hălăcăie
	imperfect	hălăcăiam	hălăcăiai	hălăcăia	hălăcăiam	hălăcăiați	hălăcăiau
	simple perfect	hălăcăii	hălăcăiși	hălăcăi	hălăcăirăm	hălăcăirăți	hălăcăiră
	pluperfect	hălăcăisem	hălăcăiseși	hălăcăise	hălăcăiserăm	hălăcăiserăți	hălăcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hălăcăi	să hălăcăi	să hălăcăie	să hălăcăim	să hălăcăiți	să hălăcăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hălăcăie			hălăcăiți
	negative		nu hălăcăi			nu hălăcăiți

References

• hălăcăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN