halucina

Romanian

Etymology

Borrowed from French halluciner.

Pronunciation

• IPA^(key): [ha.lu.t͡ʃiˈna]

Verb

a halucina (third-person singular present halucinează, past participle halucinat) 1st conj.

1. (intransitive) to hallucinate

Conjugation

    conjugation of halucina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a halucina
gerund			halucinând
past participle			halucinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	halucinez	halucinezi	halucinează	halucinăm	halucinați	halucinează
	imperfect	halucinam	halucinai	halucina	halucinam	halucinați	halucinau
	simple perfect	halucinai	halucinași	halucină	halucinarăm	halucinarăți	halucinară
	pluperfect	halucinasem	halucinaseși	halucinase	halucinaserăm	halucinaserăți	halucinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să halucinez	să halucinezi	să halucineze	să halucinăm	să halucinați	să halucineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		halucinează			halucinați
	negative		nu halucina			nu halucinați

Related terms

• halucinație
• halucinogen