hartă

See also: harta and hartá

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek χάρτης (chártis). Doublet of hârtie, carte, and cartă.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Noun

hartă f (plural hărți)

1. map

Declension

Declension of hartă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) hartă	harta	(niște) hărți	hărțile
genitive/dative	(unei) hărți	hărții	(unor) hărți	hărților
vocative	hartă, harto		hărților