hodorogi

Romanian

Etymology

From hodorog.

Verb

a hodorogi (third-person singular present hodorogește, past participle hodorogit) 4th conj.

1. to make a lot of noise (about old vehicles)
2. to talk too much and loudly

Conjugation

    conjugation of hodorogi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a hodorogi
gerund			hodorogind
past participle			hodorogit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hodorogesc	hodorogești	hodorogește	hodorogim	hodorogiți	hodorogesc
	imperfect	hodorogeam	hodorogeai	hodorogea	hodorogeam	hodorogeați	hodorogeau
	simple perfect	hodorogii	hodorogiși	hodorogi	hodorogirăm	hodorogirăți	hodorogiră
	pluperfect	hodorogisem	hodorogiseși	hodorogise	hodorogiserăm	hodorogiserăți	hodorogiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hodorogesc	să hodorogești	să hodorogească	să hodorogim	să hodorogiți	să hodorogească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hodorogește			hodorogiți
	negative		nu hodorogi			nu hodorogiți

References

• hodorogi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN