hotărî
See also: Hotari
Romanian edit
Etymology edit
From hotar (“limit, border”) + -î, from Hungarian határ (“limit, border”).
Pronunciation edit
Verb edit
a hotărî (third-person singular present hotărăște, past participle hotărât) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of hotărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a hotărî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hotărând | ||||||
| past participle | hotărât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hotărăsc | hotărăști | hotărăște | hotărâm | hotărâți | hotărăsc | |
| imperfect | hotăram | hotărai | hotăra | hotăram | hotărați | hotărau | |
| simple perfect | hotărâi | hotărâși | hotărî | hotărârăm | hotărârăți | hotărâră | |
| pluperfect | hotărâsem | hotărâseși | hotărâse | hotărâserăm | hotărâserăți | hotărâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hotărăsc | să hotărăști | să hotărască | să hotărâm | să hotărâți | să hotărască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hotărăște | hotărâți | |||||
| negative | nu hotărî | nu hotărâți | |||||