ignifuga

See also: ignífuga

Italian

Adjective

ignifuga

1. feminine singular of ignifugo

Verb

ignifuga

1. inflection of ignifugare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French ignifuger.

Verb

a ignifuga (third-person singular present ignifughează, past participle ignifugat) 1st conj.

1. to fireproof

Conjugation

    conjugation of ignifuga (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ignifuga
gerund			ignifugând
past participle			ignifugat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ignifughez	ignifughezi	ignifughează	ignifugăm	ignifugați	ignifughează
	imperfect	ignifugam	ignifugai	ignifuga	ignifugam	ignifugați	ignifugau
	simple perfect	ignifugai	ignifugași	ignifugă	ignifugarăm	ignifugarăți	ignifugară
	pluperfect	ignifugasem	ignifugaseși	ignifugase	ignifugaserăm	ignifugaserăți	ignifugaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ignifughez	să ignifughezi	să ignifugheze	să ignifugăm	să ignifugați	să ignifugheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ignifughează			ignifugați
	negative		nu ignifuga			nu ignifugați