imacula

Romanian

Etymology

From imaculat.

Verb

a imacula (third-person singular present imaculează, past participle imaculat) 1st conj.

1. to make immaculate

Conjugation

    conjugation of imacula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a imacula
gerund			imaculând
past participle			imaculat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	imaculez	imaculezi	imaculează	imaculăm	imaculați	imaculează
	imperfect	imaculam	imaculai	imacula	imaculam	imaculați	imaculau
	simple perfect	imaculai	imaculași	imaculă	imacularăm	imacularăți	imaculară
	pluperfect	imaculasem	imaculaseși	imaculase	imaculaserăm	imaculaserăți	imaculaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să imaculez	să imaculezi	să imaculeze	să imaculăm	să imaculați	să imaculeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		imaculează			imaculați
	negative		nu imacula			nu imaculați

References

• imacula in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN